Nevoia universală de profesori creează nevoia unei legislaţii organizate şi detaliate şi cadru politic despre acestea. Condițiile, calificările, drepturile și îndatoririle profesorilor sunt protejate atât de Recomandarea OIM-UNESCO privind statutul profesorilor (1966), cât și de Recomandarea UNESCO privind statutul personalului didactic din învățământul superior (1997).
Primul este responsabil de stabilirea standardelor de pregătire inițială și de formare ulterioară a profesorilor, dar și de condițiile de recrutare, angajare și predare a acestora. Acest cadru acoperă drepturile profesorilor de toate clasele, de la nivel preprimar până la nivel secundar, și în toate instituțiile.
Al doilea cadru a venit să acopere şi drepturile întregului personal didactic din învăţământul superior .
Recomandarea UNESCO privind statutul personalului didactic din învățământul superior include și atribuții de personal pentru a asigura autonomia și răspunderea institutului, iar potrivit acestora, personalul didactic are obligația de a respecta drepturile tuturor celorlalți membri ai comunității academice.